Cel mai important aspect cu privire la reacțiile care pot să apară în urma unei traume, este faptul că ele sunt absolut normale. Exprimarea lor face parte dintr-un proces de lungă durată. Scopul terapiei traumei este de a te susține în procesul de eliberare și de evitare a retraumatizării. În astfel de cazuri, intervențiile timpurii prezintă mari avantaje. Citește mai mult

O mare parte a oamenilor privesc trauma ca pe o rană sufletească și au impresia că această suferință o să dispară cu timpul.

Este adevărat că poate să se vindece cu timpul, dar nu fără ajutor. Dacă nu este vindecată, trauma se poate reactiva oricând (potrivit specialiștilor, chiar și după zeci de ani). Așadar, lucrurile sunt mult mai profunde decât par la prima vedere.

Atunci când te confrunți cu o traumă, senzația pe care o percepi cel mai intens poate fi comparată cu o pierdere a identității. În interiorul tău se află atât victima, cât și agresorul. Identitatea este confuză sau chiar respinsă, iar “eu/al meu” devine “asta” (ex: “piciorul ăsta mă supară”, nu mai spun “piciorul meu”).

Într-o astfel de situație, ajutorul este căutat în exterior (medic, terapeut, prieteni, rude etc.) și sunt necesare ajustări emoționale adânci, pentru a-ți redobândi tăria de a privi spre viitor.

Gottfried Fischer și Peter Riedesser, doi psihologi care au aprofundat domeniul psihotraumatologiei, au definit trauma ca fiind “o experiență vitală de discrepanță între factorii situaționali amenințători și capacitățile individuale de stăpânire, care este însoțită de sentimente de neajutorare și abandonare, lipsă de apărare, și care duce, astfel, la o zdruncinare de durată a înțelegerii de sine și înțelegerii asupra lumii”.

Definiția poate pare greu de înțeles, dar nu este chiar așa. Este complexă și acoperă întreaga arie de trăiri și reacții cu care ne-am confruntat fiecare dintre noi, atunci cand am trecut printr-o situatie traumatică.

Trauma dezlănțuie în interiorul tău o avalanșă de sentimente negative, furia și durerea fiind cele mai intense. Este important să știi că în situații anormale este normal să ai reacții anormale. Este foarte important să înțelegi că toate aceste stări sunt un răspuns normal la șocul produs de diferența între ceea ce a însemnat viața ta până la momentul traumatic și ce înseamnă ea de la acel moment, încolo.

Practic o traumă te fragmentează. Ai:

• parte rănită/traumatizată (este o parte profund umană ce păstreaza amintirile despre traumă);
• o parte supraviețuitoare (necesară și utilă); 
• o parte sănătoasă (funcțională –  cea care îți oferă capacitatea de a regla sentimente și îți dă forța de a confrunta experiențele traumatizante, astfel încât să-ți recâștigi optimismul și încrederea).

Ceea ce a ajutat foarte multe persoane să depășească evenimentele traumatice din viața lor au fost evenimentele firești. Asta se întâmplă atunci când reușești să te împaci cu tine însuți și cu noua situație, dacă accepți și nu grabești procesul de vindecare.

Tot ce pot sa te asigur este că vindecarea se poate produce. Trebuie să-ți dai voie să ai parte în viața ta de timp de calitate și nu de timp de suferință!